După ce am scris articolul despre mijloacele de transport în comun, am găsit într-o carte cu povestiri de călătorie un pasaj despre Jaipur, India. Deşi este vorba de două oraşe diferite (Jaipur şi Hyderabad) am avut uimirea să descopăr că descrierea traficului din Jaipur, făcută de Bogdan Teodorescu, autorul cărţii 54/24 este aproape identică cu cea făcută de mine, lucru care cred eu întăreşte ideea de haos pe care v-am prezentat-o anterior.
“Centrul istoric al oraşului (n.b. Jaipur) este relativ închis circulaţiei, dar odată trecuţi de o poartă cu aparenţă de vechi am intrat într-o altă lume. Un bulevard larg, trei benzi pe sensul de circulaţie, despărţit de un spaţiu verde pe care se aflau multe maşini. Multe maşini… Dar asta nu era totul. Din faţă, printre camioanele care scoteau un fum negru şi dens, veneau în sens invers cu noi şi cu camioanale, scutere, biciclete şi oamenii obişnuiţi care cărau diverse lucruri pe cap. Sau în mâini. Câinii alergau paralel cu maşinile şi încercau periodic să le muşte cauciucurile. O scroafă însoţită de un număr de purcei a trecut în grabă pe sub camionul staţionat în faţă şi s-a pierdut printre clădirile de pe margine. Unde se odihneau liniştite două vaci albe rezemate de o stivă de şase pachete de carton pe care scria Philips şi care, după toate aparenţele, erau nişte televizoare cu plasmă. De altfel, pe peretele de beton al clădirii din spatele vacilor, era atârnat un panou alb cu firmei olandeze sus-numite.
În timp ce noi înaintam foarte încet, la fel de încet, dar totuşi o idee mai repede, mergeau trei cămile conduse din vârful cocoaşelor de nişte copii. După prima intersecţie ne-am întalnit şi cu o mică, dar organizată turmă de capre, care iniţiase o traversare a întregii autostrăzi, dar care se oprise pe spaţiul verde să pască. Tot acolo mai păşteau şi nişte vaci, tot albe, altele decât cele aparţinând firmei Philips, şi un cal costeliv, maro, cu o pată mare albă în frunte. Scuterele continuau să curgă în ambele sensuri, dar surpriza a fost oferită de apariţia elefantului care ne-a tăiat calea şi apoi a unui urs brun, ţinut în lanţ, care stătea ba în două, ba în patru labe pe marginea drumului.”
*n.b. nota bloggerului 🙂
catdedeparte 